Drone: până unde ajung tentaculele războiului
Când am început să lucrez în Republica Moldova, mi-am dat seama că aveam să locuiesc la doar câteva sute de kilometri de un război de amploare. Știam, în plus, că nici Moldova nu era ferită de dârele de violență care, fără să-i fie destinate, se strecoară peste granița cu Ucraina: din 2022 încoace, zeci de drone trimise spre câmpurile de luptă din Ucraina s-au prăbușit în Moldova. Și totuși, într-o vineri după-amiază altfel cât se poate de liniștită, am primit un e-mail cu o notă de la Ambasada americană. Nota spunea simplu: „a avut loc recent o creștere a sistemelor de aeronave fără pilot… în Moldova și în jurul ei, mai ales în sudul Moldovei”. Mai departe, explica faptul că, deși incursiunile dronelor fuseseră rare până atunci, „frecvența a crescut semnificativ în ultimele șase luni”. Nota îți recomanda, dacă vezi o dronă, să te adăpostești imediat și să consideri orice dronă o amenințare. Iar dacă ești într-un vehicul spre care se îndreaptă o dronă, trebuie să pleci cu el sau să cobori cât poți de repede. Când nimic altceva nu mai merge, ultima soluție logică e să fugi de mama focului. Avertizarea nu m-a șocat, dar vorbea despre un pericol care până atunci lipsise din viața mea de american.
Ambasada americană din Chișinău (sursa imaginii: Wikimedia Commons)
Poate că nimic nu e atât de atotputernic în războiul modern precum umila dronă. Cu toată simplitatea ei, trebuie spus, s-a afirmat în repetate rânduri că a schimbat radical războiul modern peste tot în lume. Cartelurile din Columbia, soldații din Sudan și rebelii din Myanmar au recurs cu toții, la un moment dat, la drone ca armă de luptă. Dronele lansate de Iran și de aliații lui au ajuns cândva la aproximativ 120 pe zi. În 2025, grupările armate din Columbia au comis cel puțin 149 de atacuri cu drone, potrivit The Guardian, iar drone ar fi fost folosite în scopuri militare și în Congo, Cambodgia și Myanmar. În Asia de Sud-Est, mai multe țări (printre care Malaysia, Singapore și, foarte probabil, Indonezia) au investit timp și resurse în combaterea dronelor, potrivit The Diplomat. Cu cât trece timpul, cu atât dronele par mai prezente în luptă.
O grupare rebelă din Myanmar, țară sfâșiată de război, asamblează drone mici (sursa imaginii: Wikimedia Commons)
Și, oricât de atroce a fost dintotdeauna războiul, perspectiva unui robot metalic zburător, lipsit de conștiință, care lovește fără avertisment are ceva deosebit de distopic. Iar asta contează cu atât mai mult cu cât în Moldova, deși țara nu e în război, activitatea dronelor a crescut semnificativ.
De la 4 incidente cu drone raportate în 2022, numărul a crescut cu 2 în 2023. În anul următor au fost 10, iar în 2025, 17. Când mi-a fost redirecționată alerta ambasadei americane, în 2026 intraseră deja în spațiul aerian al Moldovei vreo 44 de drone. Numai în august, Radio Free Europe/Radio Liberty a relatat că prăbușirile de drone din Moldova depășiseră „numărul total înregistrat în tot anul 2025”. Potrivit Deutsche Welle, „…incidentele cu drone au devenit aproape zilnice”. Și, firește, „dronele explodează adesea”.
Nicăieri nu se folosesc drone mai mult decât în războiul ruso-ucrainean, la granița căruia se află, desigur, Moldova. Și ar fi o prostie să spui că în acest conflict se folosește un singur tip de dronă: se estimează că 100 de tipuri diferite de drone au fost folosite în scopuri militare. Operează în aer, pe uscat și pe mare. Unele sunt aruncătoare de flăcări, unele pun mine terestre, altele lansează și mai multe drone.
Soldați ucraineni cu o dronă (sursa imaginii: Wikimedia Commons)
Asta nu înseamnă că, în războiul de alături, dronele sunt folosite doar ca să atace. În 2025, o dronă terestră a fost folosită ca să salveze un soldat rănit din luptă, iar în anul următor alta a ajutat la evacuarea unei femei în vârstă dintr-un sat făcut una cu pământul. Odată, o dronă zburătoare a fost folosită chiar ca să scoată o pisică și cei patru pisoi ai ei dintr-o zonă de luptă.
Merită spus, de asemenea, că războiul cu drone nu e chiar o noutate. Originile lui merg până în 1849, când austriecii au trimis deasupra Veneției sute de baloane încărcate cu bombe. În Primul Război Mondial, americanii au construit „Kettering Bug”, un aparat asemănător unui avion, de fapt o bombă zburătoare fără pilot. În războiul mondial care a urmat, japonezii au lansat mii de baloane cu încărcături incendiare, lăsate să plutească deasupra Statelor Unite. Avionul britanic de Havilland Queen Bee, din anii 1930, era controlat în întregime de la distanță. Iar până în anii 1950, drone moderne cu reacție ajunseseră să fie folosite la antrenamentele militare.
Celebrul „Kettering Bug”, ale cărui origini datează din 1917, a fost printre primele arme aeriene moderne fără pilot (sursa imaginii: Wikimedia Commons)
Desigur, azi e cu totul altă poveste. În locul câtorva sute de baloane plutind deasupra Veneției, dronele au în războiul modern o varietate izbitoare de întrebuințări. Prin urmare, felul în care sunt văzute îndeobște dronele, ca o formă de armament fundamental avansată, ajunge cu siguranță ca să neliniștească pe oricine urmărește azi numeroasele conflicte ale lumii. Și, într-o anumită măsură, îngrijorările legate de folosirea dronelor în război nu sunt noi: sondaje făcute încă din 2014 arată o dezaprobare generală față de, să zicem, loviturile cu drone date de Statele Unite împotriva adversarilor străini. Și totuși, una e să te îngrijoreze folosirea dronelor și cu totul altceva să trăiești sub amenințarea lor.
Așadar, ne întoarcem în Ucraina. Și asta nu e mai puțin îngrijorător, dată fiind apropierea Moldovei de conflict. În august 2025, datele furnizate de forțele aeriene ucrainene arătau că numai în luna iulie fuseseră trimise asupra Ucrainei mult peste 6.000 de drone. În iunie, cu o lună înainte, peste 1.000 de oameni fuseseră răniți și peste 200 uciși de astfel de proiectile, și vorbim doar despre civili.
De partea cealaltă, nu mai departe de sfârșitul lui septembrie 2026, Ucraina a lansat peste 1.000 de drone asupra Rusiei, sute dintre ele cu ținta Moscova, în ceea ce avea să devină atacul cu drone „cel mai mare de până acum” asupra capitalei ruse, potrivit Associated Press. Pe tot parcursul războiului, numărul dronelor folosite a fost uluitor. La sfârșitul lui 2025, Hudson Institute estima că pe câmpul de luptă se foloseau 10.000 de drone pe zi. Asta înseamnă milioane de drone în doar câteva luni.
Firește, când locuiești în Moldova în timp ce toate astea se petrec alături, ești nevoit să te confrunți într-o oarecare măsură cu realitatea dronelor, chiar dacă mult mai puțin decât ar trebui s-o facă cineva din, să zicem, Rusia sau Ucraina. Dar cum Ucraina înconjoară Moldova din trei părți și cum Moldova nu e membră nici a Uniunii Europene, nici a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, perspectiva ca drone să zboare pe cerul Moldovei nu e, pe de altă parte, complet de neglijat.
Arcul de Triumf, Chișinău (sursa imaginii: Wikimedia Commons)
Deocamdată, adevăratul pericol în Moldova vine mai ales din incursiunile, aparent rătăcite, ale dronelor din războiul vecin. Nistrul, care desparte țara de Ucraina, nu e foarte lat. Am văzut, de altfel, Ucraina de pe pământ moldovenesc: l-ai putea trece ușor înot. Când stai acolo și te gândești că o dronă sau o rachetă ar putea lovi malul celălalt fără ca asta să iasă prea mult din obișnuit pentru titlurile presei internaționale, abia atunci înțelegi cu adevărat cât de aproape e conflictul de Moldova. Câmpul vizual, de-a lungul acestui râu, ajunge mai departe decât cel al diplomației: o sută de metri e tot ce desparte un atac care n-ar mira pe nimeni, asupra unei țări beligerante, de o incursiune șocantă într-una neutră. Așa că, de parcă n-ar fi fost de ajuns că ucrainenii trebuie să îndure explozibilii pe care Rusia îi trimite spre vest, nu tot ce e menit pământului ucrainean rămâne în Ucraina.
Ucraina, văzută de peste Nistru, din Soroca, Republica Moldova
Pe la a treia sau a patra lună petrecută în Moldova (când se apropia octombrie 2026), prăbușirile de drone ajunseseră să fie știri de rutină. Nu că ar fi fost banale, dar titlurile nu mai aveau nimic ieșit din comun, ba chiar erau de așteptat. Pe internet prinzi crâmpeie de titluri: dronă prăbușită lângă Chișinău sau dronă căzută la marginea Coloniței; dronă prăbușită în raionul Rîșcani; dronă prăbușită lângă Talmaza… Cu doar două zile înainte să scriu aceste rânduri, patru drone rusești au intrat în spațiul aerian al Moldovei; două dintre ele au explodat, iar una s-a prăbușit la Florești. Și, la frecvența asta, o întrebare simplă precum „ai văzut la știri că a căzut o dronă?” nu primește, de obicei, mai mult decât un răspuns dintr-un cuvânt. Totuși, ca să fiu corect, atunci când se întâmplau, incidentele astea chiar rupeau puțin rutina.
Moldova trebuia să-și închidă pentru scurt timp o parte din spațiul aerian. Localnicii din vreun sat se speriau de vreun zgomot neașteptat. Uneori își exprima îngrijorarea chiar și restul Europei, mai ales când dronele ajungeau să treacă pe aproape de Polonia sau de România. Odată, când o dronă a pătruns în spațiul aerian al României lângă Iași, traficul aerian a fost restricționat.
Fotografii cu pagubele produse de o dronă pe un câmp din nordul Republicii Moldova (credit foto: Moldova 1)
Trebuie spus și că, potrivit mai multor oficiali, incursiunile tot mai numeroase ale dronelor nu sunt privite ca pur accidentale. Pe 8 septembrie, o dronă rusească intrată în spațiul aerian al Moldovei a împiedicat avionul președintelui ucrainean Volodimir Zelenski să decoleze la timp, ceea ce a făcut ca Deutsche Welle să afirme că „mulți observatori cred că ele [dronele] nu mai pot fi considerate neintenționate”. Cu o lună înainte, președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, era citată de Ukrainska Pravda vorbind despre traiectoria de zbor a dronelor: „Eu cred că unele [drone] ajung din întâmplare și altele ajung pentru că sunt trimise”. Și-a amintit de incursiuni asemănătoare, petrecute de curând în România și în Polonia. „…putem spune care sunt trimise intenționat și care sunt acolo din întâmplare”, a conchis ea.
Putem spune care sunt trimise intenționat și care sunt acolo din întâmplare.
Totuși, în ciuda siguranței cu care vorbesc acești oficiali (iar președinta Republicii Moldova nu e o voce pe care s-o poți ignora pur și simplu), puțini par să creadă că Rusia va asedia intenționat Moldova cu atacuri directe cu drone, la o scară cât de cât apropiată de cea din Ucraina de acum, cel puțin nu prea curând. În 2022, când a început cu adevărat invazia pe scară largă a Ucrainei, chiar părea că Rusia are o șansă să cucerească Kievul, pe măsură ce trupele ei înaintau spre el dinspre Belarus. Și îmi amintesc că atunci mă gândeam, ca toți ceilalți studenți interesați de știrile din regiune, că s-ar putea foarte bine ca rușii să înainteze spre Kiev, că, teoretic, ar putea lua Odesa și că, dacă așa ar sta lucrurile, nu era deplasat să presupui că Moldova ar ajunge la o distanță de lovire tentantă. Dar evenimentele au luat, evident, o altă întorsătură, iar noi am rămas cu impasul în care ne aflăm astăzi.
Ai putea presupune și că problema Transnistriei, cu statutul ei de regiune separatistă care vrea să fie recunoscută ca țară independentă, ar complica lucrurile. Și totuși, se pare că dronele rusești, atunci când ajung să cadă la vest de Ucraina, cad și aici. Cu doar un an în urmă, pe când eram în Transnistria, cineva mi-a spus cu toată convingerea că niște rachete rusești căzuseră nu departe de Tiraspol, o afirmație deloc lipsită de temei, dacă e să ne luăm după relatările din presă. Ce m-a frapat însă a fost că mi s-a spus asta aproape cu indiferență: o ridicare din umeri și o expresie care părea să transmită un sentiment de inevitabil.
Monumentul lui Suvorov din Tiraspol, în regiunea separatistă Transnistria
Asta nu înseamnă că reacțiile la incursiunile dronelor în Moldova sunt neapărat pesimiste. Dar, așa cum îl citează Radio Free Europe, analistul politic moldovean Andrei Curararu părea descurajat. „În ciuda înmulțirii incidentelor, cei mai mulți moldoveni rămân în mare parte apatici”, este citat el. „…Au fost mai ales drone care au explodat în spații deschise sau care au făcut pagube mai mici. Așa că mulți oameni s-au obișnuit să trăiască cu asta.”
În ciuda înmulțirii incidentelor, cei mai mulți moldoveni rămân în mare parte apatici.
Într-un fel, nici eu nu fac excepție. Acum nici măcar un an, în America, dacă o dronă din războiul altei țări ar fi explodat chiar și la trei sute de kilometri de casa mea, m-aș fi alarmat. Probabil că toți cei pe care îi cunosc ar fi stat închiși în casă. Poate că de vină e faptul că știu cât de aproape de război e cuibărită Moldova; poate că sunt de ajuns câteva luni de trai aici ca să-ți schimbi perspectiva. Oricare ar fi motivul, când apare știrea despre încă o lovitură cu drone, rareori mai stau să mă gândesc la ea.
Intenționat sau nu, atunci când dronele chiar se prăbușesc în Moldova, cad aproape mereu pe vreun câmp: un loc pustiu, fără oameni. Până acum, n-au ucis pe nimeni pe pământ moldovenesc. Abia în septembrie anul acesta a ajuns o dronă să rănească un cetățean moldovean, un șofer de autobuz de la punctul de trecere a frontierei Starokazacie, la granița cu Ucraina. După aceea, omul a plecat pur și simplu acasă. Desigur, când descriu așa reacția la prăbușirile de drone din Moldova, generalizez. Am cunoscut oameni (e drept, mulți dintre ei tot străini) care iau situația mult mai în serios, dar nici măcar ei n-au recunoscut vreodată că le-ar fi tare frică.
Fragmente de dronă în sudul Republicii Moldova (sursa imaginii: Wikimedia Commons)
Și, oricât de oribile ar fi asemenea episoade de violență, mie mi se par mai tulburătoare cazurile în care incursiunile dronelor sunt pur accidentale. Un expert în securitate mi-a explicat că, uneori, când o dronă rusească ce zboară deasupra Ucrainei pierde legătura cu operatorul ei sau când legătura e întreruptă forțat, drona își poate continua drumul prin aer fără să se prăbușească. În astfel de cazuri, motorul nu i se oprește și poate zbura mai departe, deși complet neghidată, trudind fără rost înainte în lipsa altor instrucțiuni, împinsă doar de zumzetul constant al motoarelor.
Asta lasă drona mai mult sau mai puțin suspendată în actul monoton al zborului și, în funcție de locul pe unde zboară sau de altitudinea la care se află, poate scăpa o vreme de măsurile de contracarare; până când, rămasă în sfârșit fără energie, nu-și mai poate susține zborul și se prăbușește oriunde s-ar întâmpla să fie.
Nu e o perspectivă ciudată, înspăimântătoare? Pare o neliniște cu adevărat modernă. Că un mic mecanism de metal, rupt de orice sursă de control, zburând fără țintă prin aer, ar putea (poate fără nicio intenție) să rănească sau să ucidă pe cineva de dedesubt, care n-a fost niciodată o țintă și a cărui țară n-a luat niciodată parte la războiul căruia îi era menită drona.
Desigur, merită repetat că situația de aici, din Moldova, pălește în comparație cu atacurile cu drone cât se poate de reale și de intenționate lansate împotriva Ucrainei sau, de altfel, chiar a Rusiei. Și oricum, niciun civil n-ar trebui să ajungă la mila unei drone încărcate cu explozibil, deși, din păcate, în prezent li se întâmplă asta unui număr record de civili, nu doar în Europa de Est, ci și, în special, în locuri precum Sudanul. Așa că trebuie spus că amenințarea dronelor cu care se confruntă acum Moldova nu poate fi considerată deosebit de brutală sau de oribilă în comparație cu majoritatea celorlalte contexte în care vedem drone militare în acțiune.
Cu dealuri domoale și câmpuri întinse, Republica Moldova e în mare parte teren agricol
Totuși, ce este brutal și oribil în privința dronelor din Moldova e faptul că, așa cum spuneam, se rătăcesc într-o țară neutră și sunt adesea chiar un fenomen accidental, o amenințare neintenționată. Moldova stă într-o ciudată zonă crepusculară, în echilibru precar la marginea violenței, suferind într-adevăr unele dintre efectele ei directe, dar fără să încaseze, până la urmă, lovitura din plin. Trăiești cu gândul că o dronă s-ar putea prăbuși și ar putea exploda, să zicem, la Ialoveni, dar că probabil n-o va face. În plus, și vorbesc din experiență proprie, dronele nu sunt ceva de care m-am obișnuit să mă tem, și presupun că la fel stau lucrurile pentru cea mai mare parte a populației civile a lumii. Mare parte din viața mea, dronele au fost ceva grozav și cool, în orice context, iar când vedeai una pe cer îți venea să-i zâmbești și să-i faci cu mâna, nicidecum altceva.
Cât despre Occident, mă îndoiesc că cei mai mulți americani se gândesc des la pericolul de a fi răniți sau uciși de o dronă în timp ce își văd de treburile de zi cu zi. Iar dacă se gândesc, între granițele SUA amenințarea nu e nici pe departe plauzibilă sau realistă.
În cazul Moldovei însă, amenințarea există. Una foarte rară și puțin probabilă, ce-i drept, dar o amenințare persistentă, pe care n-o poți ignora. Și, cum spuneam, una care crește. De fapt, de când am terminat cea mai mare parte a acestui eseu, s-a anunțat că niște drone s-au prăbușit chiar în raionul meu: rătăcitele unui atac masiv asupra Odesei.
O dronă Shahed prăbușită în sudul Republicii Moldova (sursa imaginii: Radio Free Europe/Radio Liberty)
Cât despre mine, în toată povestea asta, încă n-am văzut cu ochii mei o dronă și nici n-am cunoscut pe cineva care să fi văzut una. Nu e ceva probabil, sau cel puțin nu încă. De fapt, dacă o să văd vreodată o dronă cât sunt în Moldova, s-ar putea să-mi fie greu s-o asociez pe loc cu pericolul. Și totuși, rămâne faptul că o dronă ar putea, teoretic și oricând, să apară din cer. Una ar putea foarte bine să-mi treacă pe deasupra capului. Una m-ar putea face să fug să mă adăpostesc sau ar putea chiar să-mi aterizeze pe acoperiș în timp ce tastez exact cuvintele astea.
Nu e cea mai mare amenințare din Moldova în momentul de față. Ca probabilitate, dacă e să comparăm cu dronele, am mai multe șanse să mor într-un accident de mașină sau de rabie (ultimul deces uman din cauza rabiei în Moldova a fost înregistrat în 2019). Dacă aș fi în majoritatea celorlalte țări, șansele să cad victimă unei incursiuni accidentale a vreunei drone ar fi aproape la fel de mici ca acum. Și totuși, spre deosebire de majoritatea celorlalte țări, dronele care mai trec din când în când granița sunt o problemă continuă aici.
Așadar, oamenii știu de drone. Nu le privesc cu prea multă îngrijorare, dacă lăsăm deoparte câteva planuri birocratice pentru situații de urgență, și niciunul dintre cei cu care am vorbit despre subiect n-a lăsat să se vadă vreo frică serioasă. Cel mult, dronele sunt o amintire neliniștitoare a amenințărilor mai mari pe care le aduc nedreptățile politice și militare ce se coc ceva mai la est, și o amintire a ceea ce, în teorie, ar putea deveni un conflict cu urmări mult mai grave pentru Moldova, dar nimeni nu s-a temut vreodată în mod deosebit de dronă pentru amenințarea pe care o reprezintă ea însăși.
În afară, desigur, de câțiva săteni din Talmaza sau din Florești, probabil, ori chiar din raionul meu.
- TextMatthew Ployhart
- Publicat · TINCT Politică
- Timp de citire16 min
- Surse